Ușurare sau regret? – 5 opinii, același sentiment

Mulți dintre noi cunoaștem întâmplarea de a fi pătrunși de o inexplicabilă nostalgie ca urmare a întâlnirii ochilor noștri cu cei ai unei persoane străine, înrebându-ne “Ce ar fi fost dacă…”, însă consider că acest sentiment este cel mai des regăsit în situații ce implică ființe apropiate, dragi nouă. Cu gândul la momentele indecisive în care ne întrebăm dacă să adresăm cuvintele dorite, sau să așteptăm ca termenii să ne găsească fără a îi căuta, am decis să propun această temă de reflecție câtorva adolescenți, pentru a afla păreri diverse.

“Când vrei să spui ceva unei persoane, dar renunți la exprimarea gândurilor respective, poți descrie sentimentul ce urmează prin regret sau ușurare?”

Maria: În acel moment sunt pătrunsă instant de un sentiment de regret. Sincer, am această “bătălie” zilnic, cauzată în mare parte de nesiguranțele mele. Stau și analizez situația ca și cum acele cuvinte pe care aleg să le țin numai pentru mine au un efect devastator. Nu intenționez să îmi reprim emoțiile, de aceea percep tot acest proces ca pe o incapacitate de a-mi asuma existența propriei ființe.

Ilinca: Regret, pentru că de obicei vreau să îmi spun opinia (când vine vorba de asta, o fac destul de spontan), iar atunci când nu mi-o exprim mă simt de parcă îmi rămâne pe conștiință… definiția extravertitului, cu alte cuvinte.

Alexandra: Este mai degrabă un sentiment de regret, deoarece te intrebi ulterior ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi spus ceea ce gândești și astfel, tot suprimându-ți gândurile, ajungi să nu îți mai poți exterioriza ideile si sentimentele.

Ana-Maria: De multe ori mi se intâmplă să renunț la exprimarea gândurilor mele. Pe moment, e un sentiment de ușurare si mi se pare ca am scăpat, dar după ceva timp ușurarea este înlocuită prin regret pentru că nu am reușit să mă exprim.

Raluca: În această situație, gândurile care sunt la bază sunt în general intime; Există lucruri cu care oamenii nu se pot lupta singuri și pe care vrei să le descarci, dar mai există și cazul în care gândul e legat de persoana adresată, apărând atunci frica de reacția pe care ar putea să o aibă. Regretul apare când îți dai seama că ar trebui să îți oferi singur libertatea de a te exprima, în locul unei frici iraționale.

Este puternic observabil regretul în toate răspunsurile; astfel, din experiențele celor 5 (dar cu siguranță și cele personale), putem trage concluzia că, în majoritatea cazurilor, alegerea ideală e să dăm frâu liber gândurilor, consecințele ieșind din sfera imaginativă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s