Castelul de Franz Kafka

Un străin pe nume K. Un sat neplasat spaţial în afara apropierii de misteriosul Castel şi nedeterminat temporal în afara serilor şi zilelor înzăpezite.

Universul Castelului este prototipul unei societăţi în care munca şi viată obişnuită au făcut schimb de locuri. Astfel, orice gând sau intenţie personală devine o intervenţie în desfăşurarea oficială a tuturor întâmplărilor, deseori aceasta fiind aflată la limita dintre raţional şi iraţional.

Birocraţia devine singura modalitate de interpretare a regulilor şi legilor de la care nu se abate nimeni. Actele sunt respectate cu exactitate, fără ca cineva să se gândească măcar la a le pune la îndoială.

Locuitorii erau conştienţi de existenţa regulilor şi de obigaţia, devenită aproape o necesitate spirituală, de a le respecta, însă nu încercau să le înţeleagă scopul, consecinţele, ci erau supuşi Castelului în care nici nu aveau voie să pătrundă şi oamenilor acestuia, aroganţi şi superiori, care nici nu ar fi vorbit cu sătenii. “Respectul faţă de autoritate vă este înnăscut pe aici, vă este însuflat apoi tot timpul vieţii, iar voi înşivă contribuiţi să-l sporiţi cât puteţi.”

Castelul era văzut ca o forţă supremă, o putere căreia trebuie să i te supui, toţi sătenii şi ţăranii din împrejurimi fiind educaţi în acest spirit. Aceştia din urmă nu dădeau importanţă relaţiilor interpersonale, priveau dubitativ străinul şi majoritatea ar fi preferat să îl lase fără adăpost în zăpadă decât să încalce vreo regulă; singurele persoane care au fost de partea lui erau privite cu negativitate (sau părere de rău) de către ceilalţi cetăţeni. Acesta este şi motivul pentru care nu existau prietenii sau compasiune în cadrul satului monoton – doar un nivel înalt de indiferenţă domina atmosfera.

Toate acestea, în viziunea obiectivă, din afară a unui străin, anume K., nu aveau rost, cu atât mai mult cu cât el raportează importanţa evenimentelor la semnificaţia acestora pentru propriile interese. Unii l-ar putea numi egoist. Până la urmă, cine e el, un nou-venit, cum îşi permite să tulbure liniştea atât de atent conservată? Pentru mine, K. reprezintă simbolul omului modern, plictisit de seriozitate, care se recunoaşte pe sine nu ca şi component al unui grup social, ci ca individ; nu se abate de la scopurile sale şi refuză să fie supus controalelor şi interogatoriilor întocmite de către oficiali de dragul birocraţiei – “de ce să mă plec în faţa unui capriciu birocratic?”

Singurele licăriri de haos apar în lumea Castelului doar odată cu venirea lui K., căci el are curajul să întrebe, să îşi valorifice propria existenţă şi să pună la încercare.

Romanul a fost scris cu 2 ani înainte de moartea autorului din 1924, motiv pentru care cartea a rămas neterminată. A fost publicată 2 ani mai târziu, cu un final deschis, ce lasă loc pentru continuare în firul imaginativ al cititorului.

 

DSC_0010

One thought on “Castelul de Franz Kafka

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s