Prin ochii celor care nu pot vota

foto: Andreea Retinschi
– în România sub 18 ani  –

 

În ’89 nu eram născuți, dar acum suntem aici“, spunea o pancartă la protestul de miercuri.

Am auzit câțiva oameni spunând că e doar vina tinerilor care nu au ieșit la vot că s-a ajuns aici. Sincer, nu cred că neglijența unei categorii de vârstă reprezintă singurul motiv al declinului țării, dar vreau să vorbesc în numele meu. Iar numele meu este al unui cetățean care nu are 18 ani și, prin urmare, nu beneficiază de drept de vot; astfel, în decembrie nu am putut să fac o diferență. În aceeași situație se află colegii mei și mulți prieteni – dar ne pasă.

Uite că ne pasă:

Teodor: Legat de tot ce s-a întâmplat și încă se întâmplă în țară, personal, am o mulțime de sentimente, poate chiar puțin contradictorii. Sunt dezamăgit că s-a ajuns la o asemenea situație, dar impresionat că populația nu o trece cu vederea, ba chiar se implică în mod activ în lupta pentru ceea ce cu toții ne dorim, și anume sfârșitul unei perioade din istoria României în care corupția e norma și nu excepția. Sunt solidar cu toți cei care au ieșit în stradă, însă nu mă pot abține să nu mă gândesc la cum ar fi fost dacă am fi rezolvat această problemă încă de anul trecut, chiar din cabina de vot. Nu mă pot abține să nu mă gândesc la ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi putut vota toți cei care anul trecut nu aveau 18 ani, dar care s-au alăturat zilele astea tuturor celor ieșiți în stradă. Oare lucrurile ar mai fi stat așa? Oare chiar ar mai fi fost nevoie să protestăm? Oricare ar fi răspunsul, cert e că nu mai avem control asupra a ceea ce s-a întâmplat deja, dar avem asupra a ceea ce urmează să se întâmple. Cred, și chiar sper să nu mă înșel, că, de data asta, lucrurile se vor termina cu bine.


Irene: Sincer, mi-a părut rău că nu am putut vota, deoarece cred că eram mai informată în legătură cu opțiunile pe care le am. Situația de acum nu este din cauza a 2-3 milioane care au votat cu un partid, este din cauza celorlalte 16 care nu au votat. Sigur, poate nicio opțiune nu era ideală, dar opțiuni din ce în ce mai ideale apar doar atunci când lumea ia inițiativă şi încearcă să vadă şi jumătatea plină a paharului, adică oamenii care încearcă să schimbe ceva în mai bine, cu tot cu defectele lor. Acum, mai toți ne plângem şi unii protestează, ceea ce este un lucru bun în momentul în care astfel de acte sunt comise, dar poate puteam evita această situație dacă lumea ieşea la vot în număr mult mai mare. Dacă mereu oamenii sunt nemulțumiți si aşteaptă să le pice candidații ideali din cer şi să schimbe ceva, cred că o să aştepte mult şi bine. Schimbarea vine de la noi cu paşi mici, chiar cu acordarea unui vot unor candidați care poate nu îți vor fura viitorul (sau măcar îl vor fura mai puțin). “Altă întrebare?” Să vă adresați această frază înainte să luați diverse hotărâri ce par să nu conteze, dar în număr mare schimbă viitorul unei țări în bine sau în rău în funcție de răspuns.


Adela: Nici măcar două luni nu le-au trebuit celor aleși în decembrie pentru a revolta poporul român cu deciziile aprobate în toiul nopții.
Şi pentru mine, ultimele zile au fost încărcate de exasperare și de furie, dar și de neputință; nu am putut să votez și nici la proteste nu am mers. Nu, nu am stat acasă pentru că-i cald și bine, nici pentru că nu-mi pasă. N-am 18 ani, iar atunci când te confrunți cu refuzul categoric al părinților, nu o poți lua la fugă către locul în care vrei și știi că trebuie să fii, către Piața Victoriei, acolo unde alte câteva zeci de mii de oameni luptă pentru dreptate.
Sufletul îmi cântă și îmi bate în același timp cu cel al protestatarilor, chiar dacă fizic nu sunt cu ei. “Nu ieșiți din casă, dacă nu vă pasă!” e o scandare pe cât de adevărată, pe atât de crudă pentru cei ca mine.
La cei 16 ani pe care-i am, visez la o Românie care își respectă poporul și care nu îi mai alungă pe tineri înspre țările străine. Vreau să nu mai aud că “toți sunt o apă și un pământ” și  “oricine ar veni, tot nu se schimbă nimic în bine”. Sunt sigură că mai avem o șansă, că românii s-au trezit și că vor lupta pentru țară, care e a noastră, nu a politicienilor. Iar lupta va fi continuată de mine și de generația mea, până când ne vom recăpăta țara.


Vlad: Când am aflat, în seara zilei de 31 ianuarie, că modificările Codului Penal fuseseră adoptate prin Ordonanță de Urgență, în mijlocul nopții, fără dezbateri în Parlament, am crezut că totul e o glumă proastă. În câteva minute însă, gluma s-a dovedit a fi adevăr, iar eu și milioane de alți români am fost cuprinși de furie și deznădejde. Am văzut disperarea de pe fețele și din glasurile oamenilor, veniți spontan în fața guverului, oameni care nu credeau că așa ceva mai e posibil în România anului 2017: că partidul de la guvernare poate să legifereze corupția și să-și bată joc de statul de drept, instituții și de toți cetățenii cinstiți ai acestei țări.
A doua zi am asistat la unul dntre cele mai frumoase momente din viața mea: 150.000 de bucureșteni în Piața Victoriei, uniți într-o luptă nobilă pentru normalitate. Alături de noi, 200.000 de români indignați din toată țara au ieșit în stradă la temperaturi de sub 0 grade. Atunci, în mijlocul mulțimii care cânta „Deșteaptă-te, române!”, am înțeles cu adevărat ce însemnă patriotismul.
Situația provocată de acțiunea mișelească a guvernului nu face decât să înrăutățească poziția României pe plan extern. Țara noastră nu va putea deveni niciodată o putere regională și o voce credibilă în Uniunea Europeană dacă întreaga clasă politică nu înțelege că menirea ei este să servească poporul, nu interesele proprii. Asemenea măsuri ce amintesc de regimul comunist nu mai sunt tolerate de publicul român, care devine din ce în ce mai informat și mai implicat. În mai puțin de 2 ani, România va celebra un secol de la Marea Unire din 1918, cel mai important moment din istoria țării, și va trece, de asemenea, prin cel mai important examen de după aderarea la Uniunea Europeană, deținerea Președinției Consiliului UE, în 2019. Până atunci, românii vor continua să iasă în stradă, pentru demnitate, dreptate și libertate.


Eu cred că guvernarea coruptă se află printre motivele care ne fac să plecăm, să ne pierdem încrederea în viitorul țării noastre. Dar cred și că amploarea protestelor ne consolidează o încredere în oamenii ei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s