Valurile

stau întinsă pe nisip,
cu-o scoică-n mână.
am marea la orizont.
timpul s-a dilatat și,
pare-mi-se, ziua asta
se vrea din ce în ce mai lungă;
pe mine nu m-ar deranja.
am să stau aici, pe plajă
încă vreo doi-trei ani –
pentru nori, câteva secole,
în nisip, o secundă și-un sfert,
iar pe ceas, o oră și douăzeci.
dar vai! au venit acum valurile
și prea curând au îndrăznit și-au șters
socoteala-mi pe-nțelesul cerului,
cifrele din fărâme de pământ,
urma de realitate care și așa
de o piatră udă, în ruine, atârna.
totuși, nu simt că mă afectează
căci eu rămân cu scoica mea
și-n fundalul muzicii aud încă
marea, cu-ale ei valuri sparte
aruncate-n grabă-nspre noi…
două secole și trei optimi
stau pe nisip, în stânga ta.

000024000027000026000021000031000030000032

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s